Teologia Noului Legământ este un sistem teologic în dezvoltare al cărui angajament principal constă în a permite Scripturii să se interpreteze pe sine, informând structura și conținutul teologic al înțelegerii noastre, în mod special felul în care Scriptura descoperă planul de răscumpărare al lui Dumnezeu manifestat în istoria biblică.

Teologia Noului Legământ (de aici în continuare TNL) este în primul rând despre hermeneutică, și anume cum înțelegem Scriptura în proprii ei termeni, în mod special cu privire la trei categorii meta-narative: legămintele biblice, Legea lui Dumnezeu și Israel.

Prin urmare, fundamentul ei se găsește în exegeza istorico-gramaticală a Scripturii care conduce la o teologie biblică atentă care urmărește dezvoltarea temelor biblice în cadrul revelației progresive a Scripturii și care este în cele din urmă sumarizată într-un sistem teologic. Deși pretenția tuturor sistemelor de interpretare a Scripturii este de a fi credincioase Scripturii, Teologia Noului Legământ (după cum îi este numele) se bazează în mod special pe felul în care Noul Testament sau scrierile apostolice, în calitate de revelație mai târzie și finală, explică și interpretează revelația mai timpurie ale scrierilor vechi-testamentare.

Cu alte cuvinte, TNL urmărește să descopere structura istoriei răscumpărării așa cum Scriptura însăși o prezintă, și nu încercând să impună un sistem sau construct teologic din afara Scripturii. În cele din urmă, autorii Noului Testament, inspirați de Duhul și împuternici de Cristos, sunt cei care au autoritatea de a explica structura și dezvoltarea istoriei răscumpărării.